Povestea noii inimi … vechi

Povestea de Duminica, de azi, este Povestea noii inimi … vechi, pe care un om o ….

Dar, mai bine descoperi chiar tu, citind povestea care spune așa:

”– Mă doare inima.
– Tu n-ai inimă, îmi zice. Mă uit spre piept și observ un gol.
– La naiba. Atunci ce mă doare?
– Te doare lipsa ei.
– Ce pot să fac?
– Poti să trăiești bine-mersi și-așa. Sau poti să mă rogi frumos să îti dau una.
– Ai mai multe?
– Oho. Tu de ce crezi că am cornul ăsta în frunte?
– Chiar nu am idee. Poate îmi explici.
– Eu sunt unicorn, fiintă iubită de toată lumea. Putini știu însă rostul meu…
– Hai, spune mai multe. M-ai făcut curios.
– Știu, știu. Uite care e treaba. Am cornul ăsta cu o misiune. Cine stă mai mult de trei ani fără să iubească, ei bine, nu-și merită inima. Atunci eu îi iau urma, îl prind în pozitia cea mai bună și-l întep în piept, scotându-i-o.
– Pozitia cea mai bună?
– Da. E relativ ușor. Omul se apropie calm de mine, îmi atinge cornul, coama, se minunează și nici nu realizează cum îmi pun arma ascutită în dreptul inimii.
– Cine te lasă să faci asta?
– Chiar mintea celui ce nu iubește.
– La ce bun, mă rog?
– Ca o conștientizare, să zicem așa. Omul își vede golul rămas și-ncearcă a-l umple cu altceva. De cele mai multe ori cu lucruri materiale. Și devine din ce în ce mai nefericit. Nu-și mai găsește niciun sens. Atunci, tot mintea lui mă cheamă iar.
– Așa, și? Ce se petrece mai departe?
– Îi ofer altă inimă.
– Începe omul să trăiască altfel?
– Oarecum. Începe să renunte la nimicuri și să trăiască într-un ritm simplu. Tum ta ta, tum ta ta. Ritmul perfect al inimii. Totul în jur devine iubire. Omul nu mai e limitat la eul său, ci curge prin toate elementele din jurul lui. Numai iubire.
– Frumos mai sună. Pot să-mi aleg și eu acum o inimă nouă?
– Chiar te rog.
– Uite, o vreau pe cea de acolo, chiar de sub curcubeu.
– A ta e. Mergi sănătos, totul va fi bine!

– A ales-o fix pe cea veche a lui, nu-i așa? întrebă o vulpe cu părul vâlvoi, pesemne mâna dreaptă a unicornului.
– Bineînteles. Toti fac așa, e scris în mintea lor.
– Va fi fericit? spuse roșcata.
– Mereu a fost, numai că s-a luat cu alte gânduri inutile, răspunse unicornul.”