Din secretele vietii …

„Atâta vreme cât nu veţi reuşi să vă însuşiţi ideile măreţe ale universului, veţi rămâne dependenţi de solul acestui pământ micuţ şi de orizontul său limitat, incapabili să transcendeţi limitele sferei terestre în care trăiţi.
Dacă Mă veţi urma pe Mine, veţi deveni mici pe planul pământesc, dar veţi creşte din punct de vedere spiritual. Numai în acest fel veţi putea atinge adevărata înălţime a conceptului de „uman”, care vă va permite să înţelegeţi cu adevărat legile cosmice şi procesul de evoluţie al universului material…”

„… Trataţi mediul în care trăiţi, până la ultima fiinţă vie, la fel cum mi-am tratat Eu semenii, pe vremea când am fost întrupat, fără să Mă folosesc de puterea Mea infinită, ci numai de iubirea şi de compasiunea Mea. Altfel spus, deveniţi protectorii celor mai slabi şi apărătorii celor aflaţi în suferinţă!

Astfel trebuie înţeleasă viaţa Mea pe pământ. Urmând exemplul Meu, vă veţi putea înălţa şi voi până pe cele mai înalte culmi ale beatitudinii, făcând numai bine în jurul vostru, răspândind pretutindeni numai binefaceri, ridicându-vă astfel Sinele şi apropiindu-vă de Mine. Călcând pe urmele Mele, veţi face şi voi acelaşi lucru pe care l-am făcut Eu şi pe care continui să-l fac.

Cu alte cuvinte, dacă vă veţi păstra demnitatea umană şi spirituală, vă veţi înălţa pe nivelul de conştiinţă pentru care aţi fost predestinaţi, acela care corespunde copiilor lui Dumnezeu, ai Tatălui ceresc preaplin de iubire.”

„Eu vă repet la infinit şi vă strig mereu: ridicaţi-vă deasupra lumii voastre terestre şi a cunoaşterii intelectuale! Nu vă mai mulţumiţi doar cu inspiraţiile de moment pe care le trezesc în inimile voastre cuvintele Mele, ci păstraţi-le veşnic acolo. Oriunde v-aţi duce, oriunde v-aţi afla, nu uitaţi că nimic din ceea ce există nu este ceea ce pare şi că există legi care nu pot fi încălcate fără a-ţi primi pedeapsa cuvenită.
Încercaţi să înţelegeţi imensa graţie care se ascunde în aceste cuvinte ale Mele, adresate direct vouă! Luaţi-le mult mai în serios decât aţi făcut-o până acum, căci orice uitare, orice viaţă trăită călduţ, va atrage după sine o anumită pedeapsă…”

„Voi detestaţi sclavia. Fiecare doreşte să fie liber. Toţi oamenii se tem de servitute, de tiranie, dar cine este cel mai mare tiran al umanităţii din prezent dacă nu propriile pasiuni ale oamenilor?
Omul a renunţat de mult la tronul pe care l-am aşezat cândva. Din când în când, câte un individ izolat înţelege secretele vietii și care a fost intenţia Mea legată de om. Chiar şi aceştia sunt însă prea slabi şi prea izolaţi pentru a putea exercita o influenţă decisivă asupra destinului întregii umanităţi. Dar aveţi răbdare! Chiar şi în cazul vostru continuă procesul de creştere, care va conduce la momentul potrivit la înflorire şi la naşterea bobocului cunoaşterii spirituale. La fel ca o floare care îşi dăruieşte mierea ei dulce tuturor celorlalte fiinţe, care aparţin unor lumi diferite pe care ea nici măcar nu le cunoaşte, acest boboc, care va străluci în lumina cea mai superbă şi va avea culorile cele mai minunate, îşi va dărui mierea fericirii sale mulţimilor. Dar pentru asta trebuie să mai aşteptaţi, până când vă veţi sătura de sucurile amare ale pământului.

Copiii Mei, acceptaţi aceste cuvinte ca o continuare a ultimei lecturi şi integraţi-le în fiinţa voastră.

Reţine! Eu nu vi le-am transmis numai pentru a fi citite, ci mai ales pentru a fi aplicate în practică.
Timpul zboară mult mai rapid decât vă imaginaţi voi. Orele, zilele, anii trec în zbor, şi mulţi dintre voi vor ajunge la sfârşitul cursei vieţii mult mai repede decât cred.
Aveţi grijă să nu fie prea târziu, să nu fiţi nevoiţi să obţineţi cu mare greutate în lumea de dincolo ceea ce aici s-a revărsat din abundenţă în poala voastră. Aceste cuvinte trebuie considerate un avertisment şi trebuie respectate în practică.”

„Senzaţia sublimă pe care i-o oferă muntele celui care se aventurează pe el, admirând curgerea rapidă a torentelor, formaţiunile stâncoase sau culmile înzăpezite şi inaccesibile, nu reprezintă o simplă senzaţie materială de bunăstare pe care o oferă muntele, ci o chemare mult mai exaltată a lumii spirituale, care îl atrage către sine pe călător, oferindu-i intuiţia că dincolo de materia cea mută din care este alcătuită natura există un spirit superior, care i se adresează cu prietenie:

„Priveşte, micule călător! Ceea ce simţi în preajma mea este vocea lui Dumnezeu care îţi vorbeşte direct, revărsând asupra ta această stare de mulţumire, de linişte şi fericire, dornic să îţi spună următoarele: Omule, nu cădea în capcana intereselor tale materiale, care nu privesc decât scurta perioadă a vieţii tale pământeşti! Consacră-te mai degrabă evoluţiei tale spirituale! Noi, spiritele unei naturi virgine, care a existat cu mult timp înainte ca picioarele tale să fi călcat pe pământ, depunem mărturie în faţa ta în ceea ce priveşte măreţia, omnipotenţa şi iubirea lui Dumnezeu! Apropie-te de noi! Trăieşte simplu şi la unison cu natura, iar viaţa ta fizică şi spirituală nu va fi nevoită să se învolbure printre pietre şi stânci, aşa cum sunt nevoite să o facă torentele noastre, ci va curge lin, printre pajişti cu flori şi păduri umbroase, îndreptându-se către marele Ocean! Consideră viaţa o emanaţie a Spiritului Creatorului tău, prin a cărui voinţă atotputernică ne-am născut inclusiv noi, pietrele dure, pentru a decădea apoi din nou, în viitorul îndepărtat, descompunându-ne în elementele primordiale, astfel încât viaţa noastră, ajunsă pe un nivel mai matur, să poată evolua în forme noi, superioare!”

Aşa vă vorbesc munţii. Aşa se adresează viaţa lor spirituală spiritului din voi, singurul care poate vedea dincolo de apă şi de culmile înzăpezite, sesizând corespondenţele spirituale, hrana sa sufletească şi spirituală…”

„Imboldul principal care mână astăzi umanitatea mai departe este acela de a-şi recâştiga demnitatea spirituală pierdută, singura care îl poate ridica pe om mai presus de materie şi de senzualitate, care îl poate ajuta să transceandă nenorocirile şi dezastrele şi să-şi îndrepte privirea către o altă lume, în care aceste nenorociri nu există, căci – de fapt – ele nu privesc decât bunăstarea fizică a omului. Ajuns în acea lume, omul va înţelege în sfârşit că toate aceste suferinţe nu au avut decât unicul scop de a-l ridica din nou, de a-l ajuta să transceandă materia şi să redevină stăpânul spiritual al universului, aşa cum l-am creat cândva. Scopul final este acesta; spre el vă îndreptaţi cu toţii. Singurul lucru care diferă este momentul în care unul sau altul dintre voi va ajunge acolo: ceea ce s-a născut din Mine trebuie să se întoarcă la Mine, căci a fost cândva al Meu şi trebuie să redevină astfel (…)

Numai astfel poate deveni omul superior animalului, care are destule calităţi în comun cu el; altfel spus, prin folosirea acestor calităţi într-un scop mai nobil, prin sublimarea dorinţelor senzuale grosiere, dându-le o motivaţie superioară, mai nobilă. Astfel, omul însuşi este înnobilat, recăpătându-şi demnitatea înnăscută, singura care îl poate ajuta să devină un cetăţean al lumii spiritelor libere, care va deveni cândva sălaşul său permanent…
Amin.”

(„Secretele vieţii” – DUMNEZEU prin Gottfried Mayerhofer)